Dear diary...

        Chloderos de Laclos are o vorbă care îmi place mie foarte mult: " Il ne faut pas se permettre d'exces qu'avec les gens qu'on veut bientot quitter". Adică...nu trebuie să ne permitem exceses decât cu oamenii pe care avem de gând să-i părăsim în curând. Am stat şi m-am gândit foarte mult timp la ceea ce vrea să zică şi dacă o fi adevărat. Trebuie să ne moderăm comportamentul în preajma celor pe care-i iubim, în preajma colegilor? Să nu ne arătăm adevărata faţă decât dacă/când avem de gând să plecăm? Care este logica? Dacă cei dragi nouă nu ne cunosc adevărata faţă, atunci...de unde ştim că ei ne iubesc pentru ceea ce suntem?
         Fiecare om este o enigmă, fiecare om, chiar şi cel care pare cel mai sincer şi incapabil să păstreze un secret, are cel puţin un secret...Prin urmare, până la urmă...e adevărat că cei apropiaţi nu ne cunosc 100%. Poate chiar de aceea mai stau aproape de noi... ;) Urmând acest raţionament, poate că adevărata realizare ar fi să găsim pe cineva care să ne cunoască foarte bine şi ÎN TOTALITATE şi să-şi dorească să ne stea aproape.